Elina Brotherus, Aino Kannisto, Sanna Kannisto, Fanni Niemi-Junkola, Salla Tykkä
Arta video si fotografie din Finlanda
Expozitia Self-timer de la Muzeul National de Arta Contemporana, Bucuresti, organizata de ARTMANIA in colaborare cu FRAME (Finnish Fund for Art Exchange) si Ambasada Finlandei in Romania, a oferit o imagine cuprinzatoare, de prima clasa asupra lucrarilor de arta fotografica si video a cinci tinere artiste finlandeze. Lucrarile lor nu evoca mari teme politice si sociale, ci mai degraba reflecta in imagine evenimente personale, zilnice. Ele portretizeaza realitatea vietii lor si raportul acesteia cu lumea exterioara. Articuleaza emotii subiective si problematici personale in naratiuni fictive, ce reflecta o realitate comuna. In fotografie si film ele se bazeaza pe puterea de expresie a constructiilor vizuale si pe estetica limbajului, unde aparentele se pot dovedi inselatoare.
Auto-portretele timpurii ale Elinei Brotherus (*1972), reflecta momente din viata cotidiana in imagini vizuale construite, investigand conditia propriului sine.
In fotografiile ulterioare atentia este indreptata spre exterior: de la auto-contemplarea extrema si revelatoare artista incepe sa fotografieze peisaje si orizonturi. “Noua pictura”, cum denumeste ea seria de lucrari, cauta a raspunde prin fotografie unor intrebari ce au preocupat pictura timp de secole: lumina si umbra, culoare si compozitie, amplasarea figurilor si obiectelor in spatiu.
Aino Kannisto (*1973) lucreaza de asemenea cu auto-portretul fotografic, dar in cazul ei imaginile prezinta personalitati fictive. Artista serveste drept model, dar identitatile adoptate nu o portetizeaza obligatoriu pe ea insasi. Compozitiile sunt meticulos construite si au aerul unor fotograme de film in care sunt surprinse personaje feminine. Cadrele inghetate par a reflecta un scurt moment dintr-o actiune.
Pentru realizarea fotografiilor ei, Sanna Kannisto (*1974) s-a aventurat in padurea tropicala din America-latina. Aici a petrecut luni de zile in campusuri de cercetare, alaturi de cercetatori, conducand propria ei cercetare artistica.
Aparent artista adopta metodele obiective de cercetare si de lucru ale stiintei. Totusi perspectiva ei subiectiva, emotionala asupra faunei si florei exotice din padurea tropicala, este reflectata prin accentuarea compozitiei vizuale teatrale si artificiale.
Portretele filmice ale artistei Fanni Niemi-Junkolas’ (*1962) ilustreaza oameni simpli. De obicei, printr-o observare concentrata si calma a celuilalt, ea vorbeste despre viata zilnica. Aceste povesti intime deschid o perspectiva asupra tematicilor universale ale existentei umane si a mediului sau, asupra relatiei dintre individ si societate.
In filmele ei, Salla Tykkä (*1973) relateaza scurte povesti despre tranzitia de la copilarie la maturitate si relatiile dintre sexe ce eludeaza interpretari explicite. Ambivalenta si complexitatea lor enigmatica, utilizarea calificata a unei muzici celebre de film, jocul cu aluzile si amintirile genereaza o tensiune continua si un sentiment de premonitie si nesiguranta.
